Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Euractiv.ro: ˝Europa își redefinește prioritățile. Oportunitate sau blocaj pentru aderarea R. Moldovei la UE?˝

Împreună cu două ziariste din Republica Moldova, Stela Untila și Iulia Sarivan, am realizat un material despre abordarea economică a aderării Republicii Moldova la UE.

 

Articolul este vizibil online aici.

 

---

 

Într-o Europă marcată de schimbări semnificative și redefiniri ale priorităților sale strategice, conceptul de autonomie strategică europeană devine tot mai accentuat în peisajul politic și economic al continentului. Republica Moldova, aflată la granița de est a Uniunii Europene, a pornit timid, dar cu determinare, pe calea integrării europene, fiind afectată de dinamica schimbărilor regionale și globale. În acest context, se ridică întrebarea esențială: ce impact ar putea avea autonomia strategică europeană asupra Republicii Moldova, într-o perioadă în care continentul își redefinește prioritățile și structurile? Va constitui aceasta o oportunitate sau un posibil blocaj pentru Republica Moldova? Care sunt domeniile prin care această țară mică, aflată la intersecția influenței unor mari actori geopolitici, să atragă investiții străine și să poată contribui la dezvoltarea pieței comune europene? 

 

 

Autonomia strategică europeană deschisă

 

Istoria autonomiei strategice europene este marcată de provocări și adaptări la schimbările geopolitice și economice majore. Conceptul în sine urmărește consolidarea capacității Uniunii Europene de a acționa independent în domenii cheie precum securitatea, economia și politica externă. Însă, această autonomie nu se referă la izolarea Uniunii Europene, ci mai degrabă la consolidarea relațiilor cu partenerii strategici, precum Statele Unite sau China, și promovarea unui sistem de comerț internațional echitabil.

 

De-a lungul istoriei recente, evenimente precum Brexit-ul, mandatul prezidențial al lui Donald Trump, pandemia de COVID-19 și invazia Rusiei în Ucraina din 2022 au pus sub semnul întrebării stabilitatea și coeziunea strategică a Uniunii Europene. Însă, aceste provocări au stimulat și un răspuns colectiv, consolidând determinarea UE de a-și asuma un rol mai activ și independent pe scena internațională.

 

 

Aderarea Republicii Moldova la UE

 

Într-un context geopolitic complex, influențat puternic de invazia Rusiei asupra Ucrainei, Republica Moldova s-a pomenit într-o poziție vulnerabilă, fiind situată la intersecția influenței Uniunii Europene și a Rusiei. Marcată puternic de războiului din Ucraina, Moldova s-a văzut nevoită să navigheze cu grijă în ceea ce privește politica sa externă și securitatea națională. Totuși, Chișinăul a acționat ferm și a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.

 

În decembrie 2023, liderii UE au decis să deschidă negocierile de aderare, gest care a deschis un nou capitol în relațiile dintre Chișinău și Bruxelles. Procesul este însă complex și anevoios, necesitând câțiva ani pentru încheierea capitolelor de negociere, semnarea tratatului de aderare și ratificarea acestuia în cele 27 de state membre UE.

 

Pentru Republica Moldova, aderarea la UE reprezintă nu doar o oportunitate economică și politică, ci și un angajament ferm pentru valorile democratice și statul de drept. Totodată, acest proces poate contribui la consolidarea instituțiilor și reformele necesare pentru modernizarea și dezvoltarea durabilă a țării.

 

 

Noul mandat european

 

În timp ce Republica Moldova își pregătește drumul către Uniunea Europeană, liderii europeni își stabilesc noi direcții și priorități. Alegerile europene vor aduce o nouă Comisie Europeană. În septembrie 2024, președintele Comisiei Europene este așteptat să prezinte o nouă agendă strategică pentru UE. 

 

Pentru Republica Moldova, acest nou mandat european poate aduce oportunități și provocări noi. Consolidarea autonomiei strategice europene poate consolida parteneriatele și sprijinul pentru reformele democratice și economice în țară. Totodată, însă, procesul de aderare la UE poate impune și noi cerințe și standarde, necesitând eforturi susținute și angajament pe termen lung din partea autorităților și societății moldovenești.

*****

 

„Povestea de succes a UE este extinderea”

 

Karel Lannoo, care de 24 de ani este director executiv al think tank-ului CEPS, specializat pe politici europene, consideră că Republica Moldova prezintă interes pentru Uniunea Europeană - în primul rând datorită amplasării sale geografice. Stabilitatea în regiune, în opinia expertului, va însemna oportunități economice importante din punct de vedere al investițiilor.

 

„Moldova este importantă din punct de vedere al locației sale pe hartă. Putem aduce această țară de partea Uniunii Europene, să reducem din probleme, precum Transnistria și să le rezolvăm așa cum am făcut cu Țările Baltice, problemele cu minoritățile rusești într-un fel sau altul și să le aducem sub control. Dar trebuie să vedem și aspectele geopolitice, care au și consecințe economice. Dacă avem un context geopolitic instabil, scade atracția pentru investiții. De exemplu, dacă Europa are o creștere economică ușor mai mică acum decât Statele Unite este pentru că suntem înconjurați de războaie, iar pentru investitori aceasta este periculos”, a punctat expertul.

Stabilitatea pe termen lung este o condiție obligatorie pentru businessul mare, explică Karel Lannoo.

 

„La nivelul UE, desigur, Moldova va beneficia de fonduri de aderare, dar și mai mult - datorită companiilor străine, care să spună: vom investi în Moldova pentru că devine membru al UE, devine stabil, acest lucru este extrem de important. Să analizăm ceea ce s-a întâmplat în Europa Centrală și de Est în ultimii 20 de ani. Uitați-vă la țări precum Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Polonia, ce fel de investiții au atras de la țări terțe. Uitați-vă la România, la ce a atras România ca investiții de la țări terțe, puțin mai târziu decât celelalte țări pe care le-am menționat. Dar dacă ne uităm, de exemplu, la investițiile japoneze, coreene în România, este enorm. Pentru că ei văd un mediu stabil, văd acces la piața europeană, văd mână de lucru ieftină, etc., mână de lucru calificată. Europa este bună la a vinde povești proaste, nu este bună la a vinde povești de succes, dar povestea de succes este extinderea”, a completat expertul în piața financiară.

 

 

Medicamente „made in Moldova” pe piața UE?

 

Experții europeni consideră că începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE este un semnal bun din punct de vedere al industriei farmaceutice. Potrivit unui interviu acordat de Gheorghe Apostol, liderul Asociației Producătorilor de Medicamente (APMM), în decembrie 2023, în Republica Moldova erau active opt companii producătoare de medicamente, care au fost certificate conform standardelor Good Manufacturing Practice (GMP). Dintre acestea, trei companii: Balkan Pharmaceuticals, Farmaprim și Eurofarmaco - au obținut certificări GMP de nivel european. Acest lucru înseamnă că produsele lor respectă standardele comunitare extrem de riguroase, clasate printre cele mai exigente din întreaga lume. Respectarea acestor standarde facilitează accesul pe piețele altor țări. Experții de la Bruxelles consideră că perspectiva aderării la UE va oferi Moldovei posibilitatea de a dezvolta industria farmaceutică.

 

„Ca stat membru, Moldova va face parte din Agenția Europeană a Medicamentului. Aceasta procedură implică armonizarea standardului de calitate, ceea ce implică o industrie mai competitivă pe plan european și internațional. O reputație mai bună oferă posibilitatea de a crește semnificativ acest segment al industriei farmaceutice din Republica Moldova", consideră Alexandra Tamas, Public Affairs Director de la Bruxelles al Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA).

 

Directorul executiv al think tank-ului CEPS, Karel Lannoo, consideră că Moldova are nevoie de contribuția programelor de cercetare și dezvoltare în domeniul medicamentelor.

„Acest lucru poate veni din partea sectorului public și aici UE are fonduri speciale pentru cercetări în sectorul farmaceutic. Desigur că poate interveni și sectorul privat. O să aveți mai mult interes din partea sectorului privat, dacă există o piață dezvoltată și legală”, consideră expertul.

 

 

Poate fi dezvoltată în Moldova industria de producere de armament?

Experții de la Bruxelles se arată rezervați față de oportunitatea Republicii Moldova de a dezvolta o industrie de apărare, în contextul autonomiei strategice europene. Motivul ține, în primul rând, de relația țării cu Alianța Nord-Atlantică. Totuși, potrivit acestora, Chișinăul nu ar trebui să renunțe în totalitate la idee, ci mai degrabă, să profite de relația apropiată cu România. 

 

„Până la clarificarea statutului Moldovei legat de NATO este greu de imaginat ca țările europene vor investi în industria militară din Moldova. Totul trebuie văzut din punct de vedere al unei cooperari regionale, cu atat mai mult cu cât Moldova are o relație foarte bună cu România. Există un potențial de a se dezvolta o industrie de componente, de subsistem de armament”, a precizat o sursă calificată de la Bruxelles.

 

Expertul în politici europene Karel Lannoo consideră că UE depinde în acest moment de SUA în ceea ce privește echipamentele de apărare, însă este importantă și o pregătire la nivel național.

„Industriile funcționează doar la nivel național și nu la nivel european. Acum încercăm să schimbăm acest lucru, dar aceasta este o industrie care necesită de la cinci până la zece ani cel puțin înainte să vezi vreo schimbare pentru că investițiile sunt pe termen lung și mentalitatea este foarte națională. Așa că aceasta este o problemă mare. Nu există încă o mentalitate europeană în domeniul apărării. Există în contextul NATO, dar NATO este în principal gestionat, monitorizat, dirijat de Statele Unite. Și Europa urmează ordinele SUA. Europa încă nu poate să stea pe picioarele ei pentru apărare. Sperăm că va putea să o facă foarte curând. Dar de aceea UE investește din ce în ce mai mult în acest domeniu. Și de aceea, spun, o capacitate proprie de apărare mai puternică este extrem de importantă”, spune Karel Lannoo.

 

De altfel, expertul se arată sceptic față de menținerea statutului de neutralitate în contextul geopolitic actual.

„Neutralitatea, odată ce ești într-o perioadă de conflict, aproape că nu mai există, înseamnă pur și simplu că dansezi pe muzica celor mai bogați, cei mai puternici din jurul tău. Și în cazul vostru, Moldova este între UE și Rusia”, a conchis directorul executiv al CEPS.

 

 

Securitatea cibernetică, magnet pentru investiții europene

 

Republica Moldova a fost și este ținta atacurilor cibernetice din partea Federației Ruse, la fel cum sunt și alte state, chiar membre a Uniunii Europene. Diferența dintre Moldova și statele blocului comunitar este faptul că autoritățile de la Chișinău nu au reușit deocamdată să își întărească sistemul de apărare, spre deosebire de țările din UE, care și-au consolidat reziliența în ceea ce numim astăzi Securitate Cibernetică.

 

Din fericire pentru Republica Moldova, UE este gata să investească în acest domeniu, spune expertul în politici digitale europene, Claudia Gherman.

 

„Digitalizarea rămâne o politică prioritară pentru Republica Moldova. Date fiind recentele activități la nivel național în domeniul securității cibernetice, consolidarea ecosistemului digital moldovenesc va continua s-o apropie de cel european. Cu o deschidere din ce în ce mai mare a Uniunii Europene către partenerii așa-ziși „like-minded”, este de așteptat ca Republica Moldova să fie din ce în ce mai racordată la programele și proiectele europene pentru apărare cibernetică și nu numai”, consideră experta.

 

Până la absorbția fondurilor europene, autoritățile de la Chișinău trebuie să depună toate eforturile pentru a se alinia la legislația Uniunii Europene, consideră Karel Lannoo, director executiv al think tank-ului CEPS, specializat pe politici europene.

 

„Securitatea cibernetică este un domeniu în care pot fi realizate multe lucruri. Este o condiție a Uniunii Europene, Moldova trebuie să se alinieze standardelor europene, aceasta fiind parte a aquis-ului comunitar, trebuie să vă adaptați și să implementați această legislație, care de altfel a devenit foarte complexă”, a subliniat acesta.

 

 

Diversificarea resurselor energetice, prioritate și provocare pentru Moldova și UE

 

O altă prioritate a Republicii Moldova în următorii ani trebuie să fie diversificarea resurselor de energie și gaz, spun experții de la Bruxelles. Este o sarcină și pentru țările membre, așa cum gazul din Rusia nu mai este o soluție accesibilă, mai ales din punct de vedere economic.

 

„Fiecare stat membru are dreptul să-și aleagă mixul energetic si este important ca acestea să confere UE siguranța unui sistem energetic solid. Apartenența la UE aduce oportunități din punctul de vedere al pieței interne, dar și acces la tehnologii avansate.

 

Pentru Republica Moldova este important să existe, încă de acum, o viziune pe termen mediu și lung, în concordanță cu viziunea UE. De exemplu, pentru a construi o centrală nucleară, durata de implementare este mai mare decat la alte tehnologii, undeva între 10-15 ani incluzand activitățile de planificare și depinzând de tehnologia aleasă", a precizat Razvan Lupulescu, expert în domeniul energiei, în prezent Head of European Institutional Affairs la Enel Group in Bruxelles.

 

 

La capitolul energie nucleară, părerile sunt împărțite la Bruxelles.

 

„Energia nucleară înseamnă investiții enorme, Moldova este o țară foarte mica, sau chiar prea mică pentru a construi o centrală nucleară,” consideră Karel Lannoo, director executiv al think tank-ului CEPS.

 

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “La limita guvernării europene”

Despre legătura dintre numărul de comisari europeni și extinderea UE în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

--

 

A trecut neobservată o remarcă a comisarului european Věra Jourová, care zicea la începutul anului că Uniunea Europeană este „la limită” în ceea ce privește gestionarea sa. "Există deja o organizare a Comisiei Europene în vicepreședinți executivi, vicepreședinți și comisari obișnuiți. Aș spune că suntem la limita a ceea ce este fezabil din punct de vedere managerial”, a precizat Jourová.

 

În 2019, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a decis să structureze organismul în jurul a opt vicepreședinți, dintre care trei sunt vicepreședinți executivi responsabili pentru cele trei subiecte cheie ale agendei politice – Pactul verde european, digitalizarea și economia. Ceilalți cinci vicepreședinți, inclusiv Jourová, coordonează prioritățile politice specifice.

 

Cu toate acestea, având în vedere că extinderea UE se așteaptă să fie un lucru concret,  Jourová consideră că nevoia de a schimba mecanismele UE este și mai presantă. Comentând posibila aderare a mult mai multe țări care ar alcătui o Uniune Europeană de 35, Jourova a mai spus că „ideea ca fiecare țară să aibă propriul comisar cu portofoliu este foarte problematică”. Tratatul de la Lisabona a limitat numărul comisarilor la două treimi din numărul statelor membre UE, cu o rotație egală a comisarilor între toate țările. Însă în 2009, folosindu-și noua putere dobândită de a revizui numărul de comisari, liderii UE de la Consiliul European au decis ca să avem atât de mulți comisari europeni câte state membre există.

 

Ne așteaptă o varã fierbinte la nivel european. Avem alegerile europene pe 9 iunie, iar apoi întreg mecanismul european de numire a liderilor pe poziţii cheie se va declanșa. Comisari europeni din fiecare țară, portofolii influente pentru că aceștia sunt imaginea țării din care provim... aceasta este narativa favorită a formării executivului european. Mai intervin apoi și familiile politice europene care vor forța o reprezentare favorabilă în special la nivelul comisiilor din Parlamentul European. Iar după ce avem stabilite conducerile acestor structuri interne, se va trece la goana după gestionarea rapoartelor majore. Temele industriale sunt favoritele aleșilor europeni, tocmai pentru a avea un fundament economic mai puternic al proiectului european.

 

Acest puzzle european este în derulare în fiecare an cu alegeri europene, stabilind practic ecosistemul decizional pentru următorii cinci ani. Este o perioadã de poziționare strategică, urmând ca doar de prin luna ianuarie 2025 să se discute cu adevărat temele de pe agenda europeană.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Vot european la 16 ani”

Votul pentru alegerile europene din Belgia este acum obligatoriu de la 16 ani. Despre acest subiect în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

--

 

Lucruri noi se întâmplă în inima Europei. Belgia a decis oficial să invite și tinerii între 16 și 18 ani să voteze pentru alegerile europene din 9 iunie 2024. Este o mișcare interesantă și potențial încurajatoare pentru implicarea reală a tinerilor în procesul democratic. Prin încurajarea participării lor în alegeri încă de la o vârstă fragedă, Belgia promovează educația civică și angajamentul civic. Aceasta duce la o mai mare reprezentare a diverselor voci și perspective în procesul decizional. Totuși, este important ca acești tineri să fie bine informați și să aibă acces la resursele necesare pentru a-și forma propriile opinii și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.

 

Mai mult, votul în Belgia pentru alegerile europene este obligatoriu ! Desigur, obligativitatea votului constituie o reprezentare mai precisă a voinței cetățenilor și poate încuraja o mai mare implicare în politică.

 

Dezbaterea despre obligativitatea votului este cu siguranță una plină de opinii contrastante. Argumentele pro obligativitatea votului se axează adesea pe ideea că votul este o datorie civică și că participarea tuturor cetățenilor este crucială pentru o democrație sănătoasă. În același timp, există și argumente împotriva obligativității votului. Unii consideră că votul ar trebui să fie o alegere personală și că forțarea oamenilor să voteze ar încălca libertatea lor individuală. Indiferent de poziție, este important să recunoaștem că această chestiune ridică numeroase aspecte complexe și că implementarea votului obligatoriu ar necesita o analiză atentă a impactului său asupra societății și a democrației în ansamblu.

 

Revenind acum la situația prezentã din Belgia, este încurajator să aud acum că tinerii discută despre modalitățile de a vota la alegerile europene și își împărtășesc întrebările și ideile reciproc. Participarea la astfel de discuții poate ajuta la clarificarea informațiilor și la înțelegerea procesului electoral. Tinerii pot să discute despre candidați, platformele partidelor și importanța alegerilor europene pentru viitorul Uniunii Europene și al țărilor membre. Prin aceste discuții, ei își formeazã opinii informate și își dezvoltã conștiința civică, pregătindu-se să își exercite dreptul de vot într-un mod responsabil și informat.

 

Este un pas bun? Cred că da. A vota este o oportunitate, dar și o responsabilitate. Susţin ca această procedurã sã se poatã generaliza și la nivelul altor țări europene, inclusiv România. Măcar pentru votul la alegerile europene. Dar asta, desigur, este practic posibil doar din 2029, eventual.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Carambol european”

Despre populism și extremism în alegerile europene în editorialul meu semnat astăzi în Făclia de Cluj.

  

---

 

Alegerile europene din 9 iunie vor marca, mai mult ca niciodată, un puternic val europopulist şi euroextremist; euroscepticismul va creşte, deşi era deja prezent în Parlamentul European, fie şi la cote mai reduse.

 

Indiferent că vorbim de populism sau extremism, la alegerile europene partide extremiste îşi vor îndrepta ţinta nu numai spre "elitele politice corupte" ci şi către Bruxelles, ca entitate bună de demonizat, cerând "repatrierea" competenţelor sau o voce naţională mai puternică. Este o poziţie ipocrită, căci statele deja au o voce la Bruxelles - în instituţiile UE - şi depinde doar de ele cât de strategic şi-o exercită comparativ şi cu resursele naţionale. Pe această aversiune faţă de un presupus monstru legislativ transnaţional se mulează o eventuală platformă comună pentru alegerile europene pentru partidele eurosceptice, cu parfum populist sau extremist.

 

Cert este că populiştii şi extremiştii nu ar avea atâta succes dacă a noastră clasă politică europeană "mainstream", fie ea de stânga, dreapta, sau cu nuanţe centriste, ar răspunde mai bine crizei prin care trece Uniunea Europeană. Această criză nu e una doar a identitãţii, ci una prin care trec şi alte mari blocuri ale lumii, una de reconfigurare pentru a fi competitiv în viitorul apropiat. E o criză economică, dar şi socială şi structurală; diferenţa faţă de alte ţări mari sau blocuri comerciale e că UE are resursele de a transforma criza în oportunitate şi de a se întări. Criza nu şi-a consumat încă toate efectele, iar clasa politică actuală trebuie să înţeleagă faptul că trebuie la rândul ei să se restarteze, modelele anterioare nemaifiind de actualitate. Populiştii sunt expresia concurenţei, prin comunicare simplă şi percutantă, în arena politică. Ce fac ei de fapt? Pun degetul foarte bine pe rană, fără să aibă şi un medicament, ci doar un pansament de moment.  

 

Sub presiunea populiştilor şi extremiştilor, dacă e să învăţăm din lecţiile istoriei, nu trebuie cedat, iar proiectul UE trebuie să devină şi mai ambiţios, mersul înapoi nu e o soluţie. Sigur, comunicarea unui proiect federal, unor State Unite ale Europei, trebuie să fie mult mai inteligentă, şi să scoată în faţă comunicatorii cei mai clari, empatici şi în acelaşi timp fermi. Altfel, edificiul se va scufunda, căci tirul la adresa "elitelor corupte" şi Bruxelles-ului va continua, în lipsa unei gărzi pretoriene a proiectului european.

 

Ȋn ceea ce priveşte cetăţenii statelor membre, ei nu manifestă un euroscepticism hard, şi în niciun caz unul în doze egale. Mai degrabă poate fi vorba de un euroscepticism "soft" căci Uniunea Europeană e un mecanism al proiectelor încete şi sigure, or cetăţenii nu prea mai au răbdare. Sigur, criza a scăzut încrederea în UE, dar întrebarea e dacă stai şi laşi lucrurile aşa sau îţi suflecile mânecile şi te apuci de treabă, lucru valabil atât pentru clasa politică, dar şi pentru cetăţeni.

 

Dacă ne uităm la România, românii în continuare sunt mai optimişti (decât media europeană) în ceea ce priveşte viitorul UE, chiar dacă există o scădere marcantă a euroentuziasmului. Acest lucru are mai multe cauze, şi totul porneşte de la aşteptările noastre cu privire la UE: bani, libertate de circulaţie şi muncă, influenţă la Bruxelles. Fiind dezamăgiri la toate aceste capitole, e normal să scadă entuziasmul. Tema banilor europeni va rămâne pe agendă, iar cea a libertăţii de mişcare va dispărea. Ȋn ceea ce priveşte o voce mai puternică la Bruxelles, rămâne de văzut dacă aceasta va putea fi jucată moderat sau va merge spre o nuanţă mai naţionalistă: "lasă că vede Bruxelles-ul cine suntem noi" sau "să ne mai lase Comisia Europeană în pace". Românii au trecut de la euroentuziaşti la eurorealişti, următorul pas fiind, dacă nu gestionăm relaţia Bruxelles-Bucureşti bine, un euroscepticism, raţional (bazat pe argumente concrete) respectiv iraţional (bazat pe porniri instinctive şi frustrări). Să sperăm că a noastră clasă politică va avea înţelepciunea să gestioneze relaţia cu Bruxelles-ul cum se cuvine.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – Contribuție la un articol publicat de către Euractiv.ro : ˝Cine influenţează politica de sănătate în UE ?˝

Împreună cu Ana-Maria Stancu (jurnalist TVR - corespondent în Constanţa) am încercat să prezentăm comunitatea celor care sunt interesaţi de politica de sănătate la nivel european, care interacționează fără vreo barieră teritorială sau lingvistică. Articolul este acum publicat de către EURACTIV România.

 

 

---

Politica de sănătate a Uniunii Europene este un domeniu care vizează îmbunătățirea sănătății publice și a accesului la servicii medicale de calitate în toate statele membre ale UE. Deși politica de sănătate este în mare parte o responsabilitate națională, există și niveluri de cooperare și coordonare între statele membre și între statele membre și Uniunea Europeană, pentru a aborda aspecte transfrontaliere ale sănătății publice și pentru a promova bune practici și schimbul de informații în acest domeniu.

 

Dacã analizãm sfera publică europeană, observăm o posibilă segmentare pe anumite subiecte de interes sau în jurul politicilor sectoriale europene. Avem o comunitate a celor care sunt interesați de politica de sănătate la nivel european, care interacționează fără vreo barieră teritorială sau lingvistică. Aceste sfere publice sectoriale sunt bine articulate, având de multe ori structuri administrative puternice (precum federațiile europene) și sunt adevărate motoare ale dinamicii legislative. Grupurile sectoriale sunt inclusive, cuprind atât politicieni sau staf administrativ, experți din sectorul privat sau din societatea civilă. 

 

Promovarea sănătății, protejarea sănătății cetățenilor și sprijinirea sistemelor dinamice de sănătate sunt obiectivele strategice din cadrul politicii de sănătate a UE. Reducerea inegalităților din sistemul de sănătate al statelor europene prin permiterea accesului la servicii sanitare, dar și prin furnizarea către beneficiarii din UE a unor servicii la standarde înalte, implică punți de legătură între instituții, grupuri de interese, autorități și beneficiari.

 

Actorii instituționali ai politicii de sănătate

Actorii instituționali ai politicii de sănătate sunt:

Parlamentul European - Comisia pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară (ENVI). ENVI este responsabilă pentru politicile referitoare la mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, inclusiv legislația privind calitatea aerului și apei, protecția biodiversității și prevenirea bolilor. Comisia ENVI are peste 150 de membri, iar președinte este politicianul francez Pascal Canfin, reprezentant al grupului Renew Europe.

Comisia Europeană – În cadrul Comisiei Europene, există un comisar responsabil pentru domeniul sănătății, care conduce portofoliul privind sănătatea și siguranța alimentară în UE. Această poziție este cunoscută sub numele de Comisar European pentru Sănătate și Siguranță Alimentară. Din 2019, Stella Kyriakides deține funcția de comisar european pentru sănătate și siguranță  alimentară. Este născută în Nicosia, Cipru, și a absolvit specializarea Psihologie. Este politician al partidului conservator Raliul Democrat. A suferit de cancer în 1996 și 2004 și este cunoscută de OncoDaily ca fiind una dintre cele o sută de femei influente în oncologie.

Fiecare stat membru al UE are propriul său ministru al sănătății, iar acești miniștri se reunesc periodic, la nivelul UE, în cadrul Consiliului Afacerilor Sociale, în care se discută și politici legate de sănătate. România este reprezentantă de Alexandru Rafila. Acesta ocupă funcția de ministru al Sănătății în România din 2021 și este membru al Partidului Social Demoncrat.

Parlamentele naționale din statele membre ale Uniunii Europene au un rol important în procesul de elaborare a politicilor și în monitorizarea activității UE. Deși politica de sănătate este în mare măsură o responsabilitate națională, parlamentele naționale pot juca un rol în discutarea și adoptarea pozițiilor naționale privind politica de sănătate la nivelul UE și în supervizarea modului în care statele membre implementează legislația și politicile UE în acest domeniu. În România, Nelu Tătaru este președintele Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților. Ocupă această funcție din 2020 și reprezintă grupul parlamentar Partidul Național Liberal. În cadrul Comisiei pentru Sănătate din Senat, Adrian Cercel Streinu este președinte. Deține această funcție din 2020 și reprezintă grupul Partidul Social Democrat.

 

Actorii privaţi ai politicii de sãnătate

Actorii privați ai politicii de sănătate din UE promovează o viziune care are la bază inovația, prin accentuarea cercetării în domeniu, și tratamentele performante. Prin implementarea inovațiilor, actorii privați pun accentul pe transformarea Uniunii Europene într-un sector competitiv și chiar indepenent din punct de vedere medical.

Câteva exemple de asociaţii influente la nivel european :

EFPIA – Federația Europeană a Asociațiilor Industriilor Farmaceutice (membri marcanţi: Bayer, Merck, Pfizer, Sanofi, etc.);

Medicines for Europe - în trecut se numea Asociația Europeană a Medicamentelor Generice (European Generic Medicines Association);

MedTech Europe - formatã din contopirea a douã organizaţii: EDMA - Industria Europeană de diagnostic in vitro (European in vitro diagnostic industry) şi Eucomed - Industria Europeană a dispozitivelor medicale (European medical devices industry).

 

Ca orice asociaţie puternicã şi influentã în politicile europene, şi EFPIA dispune de un birou de reprezentare la Bruxelles, cu zeci de persoane responsabile de bunul mers al organizaţiei. Crucialã este relaţionarea directã cu Directorul General al asociaţiei, Nathalie Moll. Românca Alexandra Tãmaş este Director Public Affairs de la Bruxelles. Organizaţia româneascã, conectatã la asociaţia europeanã, este ARPIM – Asociaţia Românã a Producãtorilor Internaţionali de Medicamente.

 

Organizații profesionale ale politicii de sănătate

Câteva exemple de astfel de organizaţii:

CPME – Comitetul Permanent al Medicilor Europeni (Standing Committee of European Doctors);

PGEU – Grupul Farmeceutic al Uniunii Europene (The Pharmaceutical Group of the European Union).

Secretarul General al organizaţiei CPME este Sarada Das. Membrul românesc al CPME este Colegiul Medicilor din România, instituție neguvernamentală și apolitică. Colegiul este cel care controlează și supraveghează exercitarea profesiei de medic și elaborează protocoale.

 

Organizaţii de pacienţi

Câteva exemple pe acest palier:

EPF – Forumul European al Pacienţilor (European Patients' Forum);

ECPC – Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer (European Cancer Patient Coalition).

La EPF, Executive Director este românca Anca Toma. Membru din România este COPAC - Coaliţia Organizaţiilor Pacienţiilor cu Afecţiuni Cronice.

 

ONG-uri ale politicii de sãnãtate

ONG-urile sunt actori care au drept țintă reducerea amenințărilor asupra sănătății publice și individuale. Acești actori reprezintă organizații ale consumatorilor și contribuie la adoptarea și aplicarea unor practici care vizează bunăstarea consumatorilor de servicii medicale și tratamente.

Câteva exemple.

EPHA – Alianța Europeană pentru Sănătatea Publică (European Public Health Alliance);

Comitetul Internațional al Crucii Roșii (International Committee of the Red Cross).

Dr. Milka Sokolovic este Directorul General al EPHA. Românca Cristina Pricop este Manager de Politici pentru Health Recovery. Observatorul Român de Sănătate (Romanian Health Observatory) şi Fundația Romtens (Romtens Foundation sunt racordaţi la EPHA.

 

Cine sunt cele mai influente persoane in politica de sanatate?

 

La nivelul Uniunii Europene, obiectivele stabilite sunt duse la îndeplinire de actori influenți din sfera politicii, a industriei și a societății civile. Sunt cei care anticipează amenințări, identifică prioritățile, pun cap la cap informațiile, evaluează și stabilesc strategii de acțiune. Deciziile și modurile de acțiune au la bază pricipii precum prevenția, protecția și accesibilitatea. Sunt cei care revizuiesc și care influențează

 

Existã practic 3 categorii de persoane influente la nivelul politicii de sãnãtate.

 

Policy markers/instituţii :

Comisarul european, Stella Kyriakides, în stransã legaturã cu preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen,

Preşedintele Comisiei ENVI din Parlamentul European, Pascal Canfin, în cooperare cu ceilalţi eurodeputaţi din aceastã comisie parlamentarã.

Miniştrii sãnãtãţii din cele 27 de membre UE.

Liderii de comisii din parlamentele naţionale ale celor 27 de ţãri membre UE.

 

Stakeholderii/industrie :

Reprezentanţii industriei, în special cei grupati în jurul celor doi piloni ai sãnãtãţii: industria farmaceuticã (EFPIA) şi aparatura medicalã (MedTech Europe).

 

Stakeholderi/societatea civilã :

Oraganizaţiile profesionale, organizaţiile de pacienţi şi organizaţiile nonguvernamentale.

Dan Luca / Bruxelles

Contribuție la un articol publicat de către Euractiv.ro : ˝Cine influențează politica de energie în UE?˝

A fost o reală plăcere să o secondez pe Mădălina Prundea (jurnalist la Gândul) în ultimele două săptămâni pentru a realiza un material despre cine influențează politică de energie la nivelul UE. Articolul este acum publicat de către EURACTIV România.

 

---

 

Politica și dosarele prioritare ale Uniunii Europene în domeniul energiei sunt produsul deciziei politice, dar și rezultatul unor proceduri și negocieri constante în cadrul unui ecosistem european și național, în contextul în care trei sferturi din legislația votată la vârful blocului comunitar este aplicabilă la nivel statelor membre și influențează direct viața cetățenilor lor.

 

De la stadiul de proiect, înaintat de Comisie, până la cel document ratificat și aplicat de statele membre, după votul în Consiliul UE și Parlament, fiecare actor își are rolul stabilit prin tratate și contribuția mai mult sau mai puțin determinantă asupra formei finale a legislației.

 

Actorii instituționali

Comisia Europeană, brațul executiv al UE, propune politicile energetice la nivelul blocului comunitar, responsabil pentru program, planurile strategice, de management și raportare fiind comisarul pentru energie Kadri Simson. Aceasta este un politician estonian, aparținând Partidului Popular European. Direcția Generală Energie (DG ENER), din cadrul Comisiei, condusă de directorul general Ditte Juul Jørgensen, dezvoltă politica energetică a UE și este responsabilă de supravegherea proiectelor și programelor care oferă sprijin financiar dezvoltării tehnologice și inovării în sectorul energetic.

Parlamentul European, co-legiuitor la nivelul UE, dezbate propunerile, susținute de raportori, și comisiile de specialitate și în plen. În acest domeniu, Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) a Parlamentului European (condusă de europarlamentarul liberal român Cristian Bușoi) este cea care organizează dezbaterile de specialitate, invită în mod uzual comisarul pentru a prezenta proiectele, se întâlnește cu parterii de dialog social – federații patronale, sindicate, ONG-uri – și amendează proiectele primite pe traseul legislativ.

Consiliul Uniunii Europene, co-legiuitor alături de Parlament, dezbatere propunerile prin prisma pozițiilor exprimate de statele membre prin trimișii lor, respectiv miniștrii de resort. Ministrul Energiei din România este Sebastian Burduja de la PNL.

Guvernele și parlamentele naționale sunt la rândul lor implicate în procesul de decizie în faza premergătoare ratificării finale. Comisia pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale a Senatului României cu 12 membri, este condusă de Antal István-Loránt. La nivelul Camerei Deputaților, Comisia pentru industrii şi servicii, cu 25 de membri, printre care și fostul ministrul al Energiei, Virgil Popescu, este condusă tot de un membru UDMR, Bende Sandor.

 

Actorii privați / industrie

Danezul Kristian Ruby este Secretarul General al EURELECTRIC de la Bruxelles, iar românca Ioana Petcu este Advisor - Climate Change. Reprezentantul României la EURELECTRIC este IRE - Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie. Corina Popescu este președinte IRE.

Jeames Watson este secretarul general al EUROGAS - Uniunea Europeană a Industriei Gazelor Naturale. Organizația membră din România este Federația ACUE, reprezentativă la nivelul sectorului de activitate energie electrică, petrol, gaze şi minerit energetic, cu 23 de companii-membre din sectorul energetic românesc, condusă de directorul executiv Daniela Dărăban.

Bulgaroaica Boyana Achovski este secretatul general al Gas Infrastructure Europe (GIE), iar românca Roxana Caliminte este secretar general adjunct. Membrul român al GIE este operatorul național de transport al gazelor naturale, Transgaz, condus de directorul general Ion Sterian.

Alte organizații puternice la nivelul politicilor de energie: IOGP Europe - Asociația internațională a producătorilor de petrol și gaze, Nucleareurope / ex-FORATOM - Vocea industriei nucleare europene, HydroPower Europe, SolarPower Europe sau Wind Europe.

 

Sindicate și organizații neguvernamentale

Federația Națională a Sindicatelor din Electricitate „UNIVERS” şi Federația Sindicatelor Libere Independente “ENERGETICA” sunt reprezentanții afiliați BNS - Blocului Național Sindical. BNS este sindicatul român afiliat la Sindicatul European (ETUC). Nicolae Buzea este președintele Federației „UNIVERS”.

Ester Asin este Directorul biroului WWF de la Bruxelles. WWF România este membru afiliat la rețeaua WWF, iar Orieta Hulea este Directorul General.

Avem o serie de think tank-uri puternice în politica energetică, precum CEPS, EPC sau Bruegel.

Românul Andrei Marcu este fondatorul şi directorul executiv al think tank-ului ERCST - Masa rotundă europeană privind schimbările climatice și tranziție durabilă.

 

Cine sunt cele mai influente persoane în politica de energie?

Punctul zero al politicilor europene este dificil de identificat, fie că este în cabinetele celor mai influente state membre, Germania și Franța, fie că este o idee care pornește de la societatea civilă – și nu este scopul analizei – mai ales că traseul de la o idee la document legislativ publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trec mulți ani și multe mandate de ministru al Energiei, chiar și de comisar european.

Dar nu numai dimensiunea politică și instituțională trebuie avută în vedere atunci când se vrea un tablou complet al peisajului politicilor europene. Reprezentanții industriilor vizate de schimbările legislative și ai organizațiilor guvernamentale care militează, în mod tradițional, pentru impunerea de reglementări mai stricte, monitorizează permanent, intervin sau propun permanent inițiative în interesul activității lor.

 

Există practic trei categorii de persoane influente la nivelul politicii de energie.

Policy markers/instituţii :

Comisarul european, Kadri Simson, în strânsă legătura cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Preşedintele Comisiei ITRE din Parlamentul European, Cristian Bușoi, în cooperare cu ceilalți eurodeputați din această comisie parlamentară.

Miniştrii energiei din cele 27 de membre UE.

Liderii de comisii din parlamentele naționale ale celor 27 de țări membre UE.

Stakeholderii/industrie:

Reprezentanții industriei, în special cei grupați în jurul federațiilor europene: Eurelectric și Eurogas.

Stakeholderi/societatea civilă :

Organizațiile nonguvernamentale, dar și think takurile din domeniul energiei.

 

Dan LUCA / Bruxelles